SINDROMUL SJӦGREN ROMÂNIA

Site dedicat informării pacienților

 

Diagnostic

 

 

Deoarece simptomele Sindromului Sjogren pot mima simptome ale altor boli sau pot aparea si in alte conditii, diagnosticul este unul dificil. Nu este de mirare ca uneori dureaza ani de zile pentru ca un pacient sa fie diagnosticat corect.(in medie 3,9 ani) Specialistul reumatolog este cel care coordoneaza stabilirea diagnosticului.

Nu exista o singura analiza care sa fie specifica pentru sindromului Sjogren, e bine de stiut si ca unele teste sunt pozitive si in alte boli, ca atare nu incerca sa-ti interpretezi singur analizele, mergi cu rezultatele la medic. Medicul tau iti recomanda sa faci mai multe teste care, coroborate cu simptomele (date de ex. uscaciunea mucoaselor, modificarea functiei glandelor lacrimale si salivare si afectarea altor organe din corp,etc.) si cu datele pe care le gaseste  la examenul clinic si in urma consultului cu medici de alte specialitati (de ex.oftalmolgie) il vor conduce la stabilirea diagnosticului corect.

 

Ce teste ti se pot prescrie:

 

-ANA - anticorpii antinucleari (70% din pacienti cu Sjogren au ANA pozitivi)

-Anticorpii SSA (Ro) si SSB (La) pot fi pozitivi la 60-70% din pacientii cu Sjogren dar si in alte boli autoimune (ex.lupus)

-FR (Factorul Reumatoid) este pozitiv la 60% din pacientii cu Sjogren

-VSH (Viteza de sedimentare a hematiilor), Fibrinogenul, Proteina C sunt asa-numitele “teste de inflamatie”. Cand sunt crescute denota o inflamatie in corp, asa cum este si in sindromul Sjogren.

-Imunograma (imunoglobulinele), cand sunt crescute arata o reactie imuna in corp

-Complemetul seric, cand e scazut denota ca boala este activa

-Altele: ex: crioglobulinele, asociate cu aparitia vasculitei

 

Teste specifice pentru uscaciunea ochiului: testul Schirmer, testul cu roz Bengal sunt teste neinvazive  care atesta scaderea cantitatii de lacrimi in ochi.

 

Teste specifice pentru saliva: debitul salivar (masoara cantitatea de saliva produsa intr-un anumit timp); scintigrama salivara ( e un test efectuat la laboratorul de medicina nucleara care masoara functia glandelor salivare); biopsia de glande salivare (efectuata din buza inferioara, confirma infiltrarea glandei cu celule inflamatorii).

Este important ca diagnosticul sa fie stabilit cat mai devreme, in acest fel se poate incepe tratamentul si se pot preveni complicatiile.

 

 

Diagnosticul diferential

 

Medicul trebuie sa ia in considerare si alte cauze care pot provoca uscaciunea mucoaselor (“sindromul sicca”) si sa faca diferenta cu Sindromul Sjogren.

O lista orientativa cu alte boli ce pot da Sindrom Sicca (uscaciunea mucoaselor, mai ales ale gurii si ochiului). (Nota: Ochiul uscat de obicei e insotit in general de iritatie si lacrimare excesiva, ceea ce face diferenta cu Sjogren)

-folosirea unor medicamente (anticolinesterazice, diuretice, clonidina etc.)

-unele boli metabolice: ciroza hepatica diabetul, obezitatea

-deshidratarea

-sindromul anxios, respiratia orala

-conjunctivita cronica alergica, blefarita infectioasa

-uscaciunea dupa iradiere,etc

 

Boli ce pot produce marirea glandelor parotide:

-parotidite virale (oreion, virus Ebstein Barr, citomeglvirus etc)

-diabet, obezitate

-tumori sau infectii ale de parotidelor (sunt unilaterale).

 

Boli sistemice ce pot “mima” sindromul Sjogren: sarcoidoza, amiloidoza, IgG4-RD

 

Boli autoimune (care se pot asocia cu Sindromul Sjogren):

-lupusul

-sclerodermia

-artrita reumatoida

-polimiozita, dermatomiozita

-crioglobulinemia mixta

-tiroidita autoimuna

-colagenozele mixte

-altele: miastenia gravis, scleroza multipla, celiachia.

 

 

 

 

 

Textul reprezinta o compilatie din informatiile publicate pe websiteurile organizatiilor de pacienti din Europa si SUA, a unor materiale informative adresate pacientilor aprobate de consiliile stiintifice ale organizatiilor respective,cu acordul autorilor,

Traducere si adaptare pentru limba romana: Dr. Nadia Radulescu

 

 

 

 

 

 

 

 © Toate drepturile rezervate Asociatia Nationala Miastenia Gravis Romania ANMGR