Ce este sindromul Sjögren

Sindromul Sjogren pe intelesul tuturor

Sindromul Sjogren este o boala cronica autoimuna in care glandele ce secreta fluide (cum sunt de ex. glandele salivare sau lacrimale) sunt atacate si distruse de catre propriul sistem imun care, in loc sa protejeze corpul de infectii si boli, reactioneaza anormal si incepe sa atace propriile celule si tesuturi sanatoase.

Ca efect, glandele atacate sunt inflamate si secretia normala de lacrimi sau saliva este redusa, producand principalele simptome ale boli: ochii uscati si gura uscata. Insa, efectele pot fi extinse, pentru ca in corp sa gasesc si alte glande ce secreta fluide care mentin umiditatea, cum ar fi: glandele din caile respiratorii, cele din tubul digestiv, sau, la femei, glandele ce mentin umiditatea vaginala. In consecinta apare uscaciunea generalizata a mucoaselor, numita in termeni medicali “sindromul sicca”.

Sindromul Sjogren este insa mai mult decat un sindrom “sicca”, e o boala sistemica ce poate afecta intregul corp, putand cauza probleme respiratorii, renale, digestive, ale sistemului nervos si dureri articulare (“sindrom” inseamna un complex de simptome asociate).

Boala difera de la o persoana la alta: unele persoane au simptome usoare, doar o usoara uscaciune a ochilor, in timp ce altele pot avea o suferinta severa cu grad mare de dizabilitate. Boala variaza si pe parcursul vietii la acelasi pacient, perioade bune putand alterna cu altele cu simptome severe.

Care sunt cauzele Sindromului Sjogren?

Motivele declansarii atacului autoimun sunt inca necunoscute, cercetatorii sugereaza ca ar fi vorba de factori genetici, de mediu si hormonali. Unele persoane se pare ca au din nastere o vulnerabilitate mai mare la boli autoimune, la acestea un stres sau o infectie pot duce la declansarea bolii. Hormonii estrogeni par a avea un rol, ceea ce explica de ce 9 din 10 pacienti cu Sjogren sunt femei.

Sjogren primar si secundar

Se considera Sindrom Sjogren primar cand sindromul e de sine statator, nelegat de o alta boala si Sjogren secundar cand sindromul se dezvolta in combinatie cu o alta boala autoimuna (cum ar fi lupusul, artrita reumatoida etc). Proportia intre cele doua forme este 50% / 50%. Denumirea de Sindrom Sjogren vine de la numele oftalmologului suedez Henrik Sjogren, cel care l-a descris pentru prima data in 1933.

Cine se poate imbolnavi?

Boala poate afecta pe oricine, nu exista diferente etnice sau rasiale. Femeile sunt de 9 ori mai frecvent afectate decat barbatii. Debutul bolii este mai frecvent dupa a patra decada de viata. Desi este cea mai frecvent intalnita dintre bolile autoimune, Sindromul Sjogren nu e o boala comuna, prevalenta fiind estimata la 0.5-1.5% din populatia occidentala.

Evolutie si pronostic

Sunt in general bune la marea majoritate a pacientilor, exceptand neplacerile produse de uscaciune, oboseala sau durerile articulare.

Sindromul Sjogren poate fi o boala serioasa dar care nu ameninta viata, daca orice complicatie ce survine este diagnosticata si tratata la timp. Cu un regim de viata echilibrat, tratament corect si o buna colaborare ea cu medicul, pacientul cu Sjogren se poate bucura de o viata lunga si activa.

Mai mult de jumatate din pacientii cu Sindromul Sjogren dezvolta in timp si afectarea altor organe, ceea ce poate avea impact mai mare asupra calitatii vieti dar poate influenta nefavorabil si prognosticul bolii. De aceea trebuie sa acordam multa atentie aparitiei simptomelor legate de alte organe, in special pulmonare si renale.

Un mic procent dintre pacientii cu Sjogren, cei cu boala mai activa, au riscul de a dezvolta in decursul vietii un limfom.

Contact