Colesterolul la pacientii cu lupus si Sjogren

Colesterolul “bun”…nu e la fel de bun si pentru pacientii cu lupus si Sjogren?

Toata lumea stie ca HDL colesterolul (HDL-C), numit si “colesterolul bun”, are efect protector contra aterosclerozei la populatia generala, nivelul sau fiind invers proportional cu riscul de accidente vasculare, de aceea este bine cand e mai crescut /sa nu fie scazut.

Aceasta relatie este insa mult mai complexa si implica nu doar CANTITAEA de HDL-C, dar si CALITATEA, respectiv functia acestuia.

Sunt din ce in ce mai multe dovezi ca HDL-C este implicat in raspunsul imun. La pacientii cu boli autoimune lucrurile stau diferit fata de restul populatiei.

Nivelul HDL-C in sange este scazut in inflamatia cronica, respectiv in unele boli autoimune cum sunt lupus ,Sjogren, artrita reumatoida, psoriazis etc. In S. Sjogren, colesterolul scazut se asociaza cu semnele de boala activa serologic.

Cand HDL-C functioneaza normal el are proprietati antiaterogenice si antiinflamtoare, de pilda el scoate excesul de grasimi din peretii arterelor -impiedicand formarea placii de aterom- si il trasporta la ficat ,pentru a fi metabolizat si de asemeni are rol antioxidant.

Cu toate acestea, studii recente sugereaza ca o fractiune a HDL are, din contra, efect pro-inflmator, CRESCAND riscul de ateroscleroza si de boli cardiovasculare.

Aceasta fractiune a HDL, numita proinflamatoare (pi-HDL) a fost detectata la 45% din pacientii cu lupus si se asociaza cu prezenta leziunilor de ateroscleroza incipienta la acestia ( placa de aterom pe artera carotida).

In concluzie: Nivelul pi-HDL (proinflamator) poate ajuta identificarea pacientilor autoimuni cu risc de ateroscleroza, dar in acest moment masurarea sa nu se poate face pe scara larga in clinica.

Miscarea ,exercitul fizic regulat este cea mai buna metoda de scadere a acestui piHDL si de a preveni rigiditatea arterelor si atacurile de cord si cerebrale.