Autori: Dr. Ancuta Mihai, specialist medicină internă
Dr.Horațiu Cătălin Manole, medic primar oftalmolog
1. Sindromul de ochi uscat, este o afecțiune a ochilor care se manifestă prin senzația de uscăciune sau disconfort la nivelul ochilor. De cele mai multe ori este declanșată de lipsa filmului lacrimal de pe suprafața ochiului. Filmul lacrimal, adică stratul de lacrimi care umezește în mod normal ochiul, are multiple roluri, de la lubrifierea suprafeței ochilor la apărarea împotriva germenilor externi. Astfel, o bună sănătate a ochiului presupune un strat lacrimal integru.
Sindromul de ochi uscat este rareori grav, dar este adeseori foarte incomod. Cu toate acestea, unele forme severe pot duce la deteriorarea corneei și chiar la amenințarea vederii.
2. Sindromul de ochi uscat nu este o situație clinică rară. Astfel, aproape 1 din 6 subiecți din Europa sau SUA și chiar 1 din 3 subiecți din Asia pot descrie de-a lungul vieții simptome compatibile cu uscăciunea oculară. Femeile sunt mai afectate decât bărbații, simptomele de ochi uscat devenind mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. Simptomele de uscăciune oculară reprezintă unul dintre cele mai comune motive de consult în oftalmologie.
3. Există o multitudine de cauze care pot determina simptome de ochi uscat. Cauzele principale, care sunt și mai frecvente, sunt reprezentate de factorii de mediu (vânt, aer uscat în interior, aer condiționat, poluare etc.), administrarea prelungită a anumitor medicamente (pentru răceli, alergii și durere, diuretice, antidepresive, neuroleptice, somnifere, beta-blocante, tratamente hormonale etc.; lista medicamentelor care pot determina uscăciune oculară este lungă și conține medicamente din diverse arii terapeutice), fumatul activ sau pasiv, diverse boli endocrine și diabetul zaharat, boli alergice, diverse boli care afectează pleoapele (tulburări de formă și mișcare, dar și boli dermatologice), intervențiile chirurgicale de la nivelul ochilor (cum ar fi chirurgia de corectare a vederii). Una dintre cauzele frecvente este utilizarea prelungită a ecranelor (computere, telefoane mobile, tablete). O cauză particulară este reprezentată de sindromul Sjögren, o boală autoimună care afectează în principal glandele lacrimale și salivare.
4. Cum este umezit ochiul? Glandele lacrimale produc continuu lacrimi. Acestea sunt esențiale pentru o vedere bună, deoarece ele hrănesc ochiul, îl curăță, îl protejează și îl hidratează. Lacrimile sunt compuse din lipide (ulei), apă și mucus, sunt răspândite prin clipirea pleoapelor și formează un film din mai multe straturi care păstrează ochiul și în special corneea, umede și netede. Când calitatea sau cantitatea de lacrimi este insuficientă sau când filmul lacrimal este fragil, ochii devin uscați; vorbim despre ochi uscați sau sindrom de ochi uscat. În această situație, lichidul lacrimal nu mai poate juca rolul său fiziologic și natural. Există mai multe mecanisme prin care apare sindromul de ochi uscat, în principal printr-o producție scăzută de lacrimi datorată afectării glandelor lacrimale și/sau evaporarea prea rapidă a lacrimilor de pe suprafața ochilor.
5.Simptomele ochiului uscat sunt reprezentate de: senzația de iritare de la nivelul ochilor, roșeață locală, senzația de mâncărime, arsură sau corp străin în ochi, durere la nivelul ochilor. Există și pacienți care afirmă hiperlacrimarea (ochii „plâng”), reacție reflexă care apare pentru a compensa uscăciunea ochiului, dar fără succes, calitatea lichidului produs fiind nesatisfăcătoare. Poate apărea sensibilitate la lumină, secreții oculare (ochi „murdari”), disconfort sau durere la deschiderea ochilor dimineața, vedere redusă sau încețoșată (în special atunci când citiți sau urmăriți scrisul pe un ecran), dar și senzație de ochi obosiți. Dacă prezentați unul din aceste simptome ar trebui să vă adresați medicului oftalmolog pentru a stabili dacă în cazul dumneavoastră este vorba despre uscăciune oculară sau sunt alte boli de la nivelul ochilor care determină aceste simptome.
6.Deficitul de lacrimi poate fi evaluat de către medicul oftalmolog cu ajutorul unor teste simple și rapide. După anamneza atentă în care se vor evalua simptomele, acesta va efectua unele dintre testele descrise în continuare.
Unul dintre teste și cel mai utilizat în practică este testul Schirmer. Constă în utilizarea unor benzi gradate ce măsoară cantitatea de lacrimi produsă în 5 minute; orientativ, o valoare mai mică de 7 mm la 5 minute sau mai puțin de 10 mm la 5 minute ne indică prezența unui ochi uscat.
De asemenea se poate evalua și timpul de rupere a filmului lacrimal, ce apreciază stabilitatea filmului lacrimal și calitatea lacrimilor. Testul constă în aplicarea unor picături de fluoresceina, ce se vor dispersa pe toată suprafața oculară amestecându-se cu lacrimile, după primul clipit. Se măsoară timpul de la ultimul clipit și apariția primelor rupturi a filmului lacrimal, considerând-se modificat dacă timpul este inferior de 10 secunde.
Testele cu roz Bengal sau lisamină verde pot evalua, prin aplicarea acestor coloranți, zonele din epiteliul conjunctival sau cornean devitalizat, caracteristice xeroftalmiei, cu ajutorul lampei cu fantă. Testul cu lisamină verde este mai puțin iritant. Pentru aprecierea intensității impregnării se utilizează scorul Van Bijsterveld; pentru fiecare sector (nazal, temporal, și cornean) se atribuie un scor de la 0-3, cu un total de 9. Se poate vorbi despre keratoconjunctivită uscată atunci când se întrunește un scor ≥ 4.
În general, uscăciunea oculară este identificată prin testul Schirmer sau testul de rupere a filmului lacrimal și confirmat prin colorația lisamină verde (sau roz Bengal).
În funcție de particularitățile fiecărui caz, în plus față de examenul oftalmologic standard, se pot solicita investigații suplimentare de tipul examinării prin computer tomograf ocular sau rezonanță magnetică nucleară oculară.
7.Măsurile terapeutice generale utilizate sunt reprezentate de schimbarea stilului de viață: renunțarea la fumat, evitarea situațiilor care pot accentua uscăciunea oculară (expunerea la aer condiționat, vânt etc.), evitarea medicamentelor care produc sau accentuează uscăciunea oculară. Atunci când li se prescrie un medicament nou, pacienții care prezinta uscăciune oculară trebuie să discute cu medicul prescriptor acest lucru și să citească prospectul medicamentului nou introdus în schema terapeutică. Acest lucru este valabil și pentru medicamentele care pot fi cumpărate din farmacie fără rețetă! Se indică curățarea regulată a pleoapelor și genelor cu produse specifice. În caz de uscăciune evaporativă, pot fi recomandate comprese calduţe pe ochi și/sau „masaj” ale glandelor meibomiene; pentru acestea, trebuie discutat cu medicul oftalmolog tehnica de realizare. Fără să fie neapărat un tratament specific al uscăciunii oculare, se pot administra acizi grași omega-3, se va încuraja alimentația bogată în omega-3, semințele de in sau uleiul de pește.
Pentru a compensa lipsa lacrimilor naturale, se pot prescrie lacrimi artificiale sub formă de picături, spray, geluri sau unguente, ideal fără conservanți. Gelurile lacrimale au o acțiune mai prelungită, mai ales cele pe baza de carbomeri, ce formează rețele tridimensionale capabile să înmagazineze o cantitate importantă de apă. Toleranța este bună, dar vâscozitatea lor poate explica tulburări vizuale imediat instilării, de acea sunt utilizate ca a doua opțiune. În farmacii există o multitudine de preparate comerciale, pacienții preferând unul sau altul dintre acestea.
Dacă apare intoleranță sau reacții adverse la produsele de lacrimi artificiale farmaceutice, se poate opta pentru picături de ochi realizate din ser autolog (din sângele propriu); metoda este disponibilă și la noi în țară în unele centre.
Produsele secretagoge vizează sa crească secreția lacrimală de către glandele lacrimale care încă mai funcționează. Principalele substanțe sunt clorhidratul de pilocarpină (Salagen® ) și cevimelina (Evoxac®). Utilizarea lor poate fi limitată de efectele secundare de tip hipersudorație, urinat frecvent, palpitații, constipație etc. Aceste produse sunt interzise în glaucomul cu unghi închis. La pacienții cu sindrom Sjögren, aceste substanțe par a fi mai eficiente pe uscăciunea de la nivelul gurii. Ele sunt prescrise doar de către medic, după atenta cântărire a riscurilor și beneficiilor. Trebuie precizat că ele nu sunt disponibile în farmaciile din țară noastră.
În cazuri mai severe, se recomandă utilizarea topică a antiinflamatoarelor nesteroidiene, a corticosteroizilor sau a ciclosporinei sub formă de colir. Unele dintre acestea sunt cele pe bază de ciclosporină, cu efect imunosupresor și antiinflamator. Prezintă câteva inconveniente, ca de exemplu senzația de arsură în momentul instilației, apariția de eczeme perioculare, reactivarea herpetică, motiv pentru care a rămas indicată doar în cazurile de uscăciune oculară rebelă, cu keratită rezistentă la tratamentele anterioare.
În unele cazuri, tratamentul chirurgical este considerat oportun, ca de exemplu în caz de uscăciune severă, moment în care medicul oftalmolog poate închide punctele lacrimale aflate în creasta superioară și inferioară a ochiului, folosind „dopuri lacrimale” din colagen, silicon sau prin cauterizare, astfel încât lacrimile să se păstreze pe suprafața oculară. Atunci când pleoapele nu se închid complet, o intervenție numită tarsorafie sau blefarorafie poate fi practicată pentru a-i ajuta să se închidă mai ușor. Când corneea este sever deteriorată, transplantul de membrană amniotică umană ar putea fi o soluție. La fel, în situații severe, se pot prescrie lentile de contact terapeutice.
8. Susținerea psihologică a pacienților este un aspect foarte important, la fel și consecințele bolii asupra vieții de zi cu zi. Ochiul uscat poate crea dificultăţi în anumite profesii în care expresia vizuală este activitatea predominantă, dar și în activitățile din aer liber.
În funcție de boala în care apare sindromul de ochi uscat, pacienții pot fi îndrumați să se înscrie și să facă parte din asociațiile de pacienți cu boala respectivă (cum ar fi asociațiile de pacienți cu sindrom Sjogren, poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic etc.).
9. Cum trebuie urmăriți pacienții cu sindrom de ochi uscat? Monitorizarea specializată este recomandată, prin controale periodice (la fiecare 3 sau 6 luni) la medicul oftalmolog. În funcție de evoluția simptomelor, acesta va recomanda masuri terapeutice suplimentare!
10.Există o asociere bine cunoscută a mai multor boli sistemice cu sindromul de ochi uscat, cum ar fi sindromul Sjögren, artrita reumatoidă, sclerodermia, polimiozita, limfomul, amiloidoza, hemocromatoza, sarcoidoza, bolile legate de IgG4 și lupusul eritematos sistemic. Astfel, nu de puține ori, medicii oftalmologi îndrumă pacienții cu sindrom de ochi uscat către o clinică de medicină internă sau reumatologie pentru a identifica una dintre aceste boli. Acest lucru este important, pentru că unele dintre acestea au un tratament specific sau pot să se asocieze cu un prognostic nefavorabil identificate tardiv sau în lipsa tratamentului.
Sindromul Sjögren este boala sistemică în care uscăciunea oculară este, alături de uscăciunea de la nivelul gurii, unul dintre elementele importante care o definesc. Este o boală autoimună, fiind asociată cu anumiți anticorpi (anti-Ro/SSA si anti-La/SSB) și necesitând în anumite situații tratament imunosupresor sistemic.
*Textul reprezintă o sursă de informare generală pentru dumneavoastră şi nu substituie un consult medical. Pentru întrebări referitoare la sănătatea dumneavoastră, tratament şi alte aspecte ale îngrijirii medicale, discutați cu medicul de familie sau cu un medic specialist.