Autori Dr. Andra Ciotoracu, Dr. Alina Dima, Dr. Ciprian Jurcuț
Sursa: ghidulpacientului.ro
1.
Hidroxiclorochina este un medicament ce modulează răspunsul imun al organismului, fiind utilizată în reumatologie și medicină internă în multiple boli autoimune. Dintre acestea, lupusul eritematos sistemic și cutanat este boala autoimună „clasică” în care hidroxiclorochina este cel mai frecvent prescrisă. Practic, toți pacienții cu diagnostic de lupus eritematos sistemic primesc actualmente hidroxiclorochină atunci când nu există contraindicații sau nu dezvoltă reacții adverse la administrarea sa. Există o multitudine de alte situații clinice în care hidroxiclorochina poate fi utilizată, cum ar fi: artrita reumatoidă, sindromul Sjögren primar, sindromul antifosfolipidic sau manifestările reumatologice secundare unor imunoterapii antineoplazice etc. În general, este eficientă atât asupra simptomelor articulare, cât și asupra manifestărilor cutanate ce pot însoți unele dintre aceste boli.
2.
Este un medicament care face parte din grupa antimalaricelor, fiind utilizată inițial, alături de clorochină, în tratamentul malariei (de aceea ele sunt numite generic antimalarice). Clorochina a fost descoperită în anii ′30 şi utilizată pentru tratamentul şi profilaxia malariei. Ulterior, s-a observat ameliorarea simptomatologiei cutanate sau articulare la pacienții cu boli reumatologice care primeau tratament preventiv pentru malarie. Astfel, s-au extins situațiile în care se considera utilă administrarea de clorochină. În anii ′50 este introdusă hidroxiclorochina, considerată a avea un profil de eficiență și siguranță superior. Hidroxiclorochina este în prezent disponibilă în farmaciile din România.
3.
Doza de medicament necesară este stabilită de medic în funcție de greutatea pacientului și de simptomele acestuia, fără a se depăși, în general, pentru tratamentul cronic, doza de 5 mg hidroxiclorochină/kg corp/zi, doză ce va fi adaptată funcției renale. Preparatul comercial prezent în România are concentrația de 200 mg sulfat de hidroxiclorochină/comprimat (ceea ce reprezintă 155 mg hidroxiclorochină/comprimat). Hidroxiclorochina are un timp de injumătățire lung, de până la 20-60 zile, ceea ce inseamnă că se elimină mai lent din organism. Doza zilnică și modalitatea de administrare vor fi stabilite doar de către medicul curant!
4.
În general este un medicament bine tolerat, însă poate determina diverse reacții adverse (oftalmologice, gastrointestinale, alergice, dermatologice, cardiace, hematologice, neuromusculare etc.). Cele mai frecvente manifestări secundare administrării de hidroxiclorochină sunt cele gastrointestinale, pruritul, precum și erupțiile cutanate. În cazul apariției unor manifestări clinice asociate administrării de hidroxiclorochină va trebui sa vă adresați în cel mai scurt timp medicului de familie sau medicului curant care a prescris tratamentul. Continuarea acestuia va fi facută doar la recomandarea acestora!
5.
Una dintre întrebările frecvente pe care pacienții o adresează medicilor este referitoare la efectele adverse de la nivelul ochilor. Trebuie subliniat faptul că afectarea este dependentă de doza cumulativă de hidroxiclorochină (adică doza totală administrată pe parcursul anilor) și nu apare imediat după primele comprimate administrate. În general, înainte de prescrierea hidroxiclorochinei, pacienții sunt îndrumați să facă un consult oftalmologic pentru a avea o imagine globală pre-tratament. Ulterior, medicul curant va recomanda și organiza controale oftalmologice periodice, cu o ritmicitate adaptată cazului, duratei de tratament și dozei de hidroxiclorochină. Este foarte important ca atunci cand vă adresați medicului oftalmolog pentru acest control să îi precizați foarte clar pentru ce ați venit (care este motivul consultului), pentru a putea face testele oftalmologice adaptate tratamentului cu hidroxiclorochină (în general, la un consult oftalmologic standard și de rutină, acestea pot să nu fie făcute). Este foarte important ca evaluările oftalmologice periodice să deceleze clar dacă eventualele modificări de la nivel ocular sunt datorate sau nu tratamentului cu hidroxiclorochină, pentru a nu întrerupe nejustificat tratamentul!
6.
Hidroxiclorochina poate interacționa cu alte medicamente și de aceea este necesară monitorizarea medicală periodică și stabilirea necesității ajustării schemei terapeutice. Precizați medicilor, atunci când vi se prescrie un alt medicament, că sunteți în tratament cu hidroxiclorochină și citiți mereu prospectele medicamentelor pentru a vedea dacă sunt interacțiuni cu aceasta.
7.
Având în vedere faptul că majoritatea pacienților care sunt în tratament cu hidroxiclorochină sunt femei tinere, există o multitudine de intrebări ale acestora legate de sarcină și lactație. În general, nu este necesară oprirea tratamentului în perioada pre-concepțională (înainte de sarcină) și post-concepțională (în sarcină), recomandare existentă în actualele ghidurile internaționale. Necesitatea continuării sau întreruperii tratamentului trebuie stabilită doar de către medici (medicul curant împreună cu medicul obstetrician), ținând cont și de riscul de reactivare a bolii în absența tratamentului (de exemplu, la pacientele lupice se recomandă în mod particular să nu oprească tratamentul cu hidroxiclorochină pe parcursul sarcinii, pentru a reduce riscul de a avea un puseu de boală în această perioadă). De asemenea, continuarea tratamentului cu hidroxiclorochină este permisă pe perioada lactaţiei. Continuarea tratamentului pe durata lactației trebuie realizată doar la recomandarea medicului curant, ținând cont și de eventualele probleme de sănătate ale nou-născutului.
8.
La pacienții cu sindrom antifosfolipidic, hidroxiclorochina poate avea efecte benefice în ceea ce privește reducerea recurențelor pierderilor de sarcină sau recurențele evenimentelor trombotice. La pacientele pozitive pentru anticorpii anti-Ro (SSA) și/sau anti-La (SSB) poate reduce riscul de apariție a unor complicații cardiace la făt. În aceste situații, dacă pacienta nu are şi lupus, hidroxiclorochina este prescrisă în regim off-label (fără a avea indicație de prospect pentru aceste situații), dar având recomandarea grupurilor de experți reuniți în cadrul ghidurilor internaționale sau în articole care au arătat beneficiile clinice ale acestei utilizări. În toate situațiile clinice, hidroxiclorochina este prescrisă numai de către medicul curant, dupa atenta cântărire a indicațiilor, posibilelor beneficii și a riscurilor asociate tratamentului!
9.
Pornind de la eficiența dovedită în tratarea malariei, infecție cu localizare intracelulară, s-au desfășurat de-a lungul timpului studii care au testat eficiența în alte afecțiuni datorate unor microorganisme intracelulare. În plus, eficiența hidroxiclorochinei a fost evaluată și în diverse infecții virale, pornind de la existența unor dovezi de activitate antivirală. În 2004 s-a discutat despre posibila eficiență antivirală a hidroxiclorochinei pentru prima tulpină SARS-CoV, iar la începutul pandemiei cu SARS-CoV-2 unele studii au readus în discuție posibilul efect antiviral. Mecanismele prin care hidroxiclorochina ar putea fi eficientă în tratamentul unor infecții virale nu se cunosc complet, fiind emise multiple ipoteze. Astfel, protocoalele de tratament pentru COVID-19 din mai multe țări au inclus hidroxiclorochina pentru tratamentul pacienților cu infecție SARS-CoV-2. Studii suplimentare sunt în desfășurare pentru a evalua posibilul impact pozitiv și profilul de siguranță la acești pacienți.
Deși până acum nu exista recomandarea de monitorizare prin electrocardiogramă (ECG) a pacienților tratați cu hidroxiclorochină pentru malarie sau boli reumatologice, principala atenționare actuală a fost făcută legat de posibile reacții adverse cardiovasculare (prelungirea intervalului QT, un parametru măsurat cu ajutorul ECG). Trebuie precizat că dozele utilizate în infecția SARS-CoV-2, în special doza de inițiere, sunt superioare celor folosite uzual în reumatologie și că, în plus, profilul pacientului critic cu COVID-19 este diferit de cel al pacientului cu boli autoimune care primește hidroxiclorochină.
10.
La fel ca și în cazul altor tratamente imunosupresoare, există particularități legate de vaccinare. În general, pe parcursul tratamentului cu hidroxiclorochină, ideal în perioada de remisie a bolii, este permisă administrarea de vaccinuri inactive (de exemplu vaccinul antigripal sau cel antipneumococic), dar administrarea de vaccinuri vii atenuate trebuie în general evitată. Orice intenție de vaccinare va trebui discutată cu medicul curant și realizată doar cu acordul acestuia!
Andra Ciotoracu este medic rezident în specialitatea reumatologie și este pasionată de lupus și tratamentul acestuia. Alina Dima este medic specialist medicină internă și reumatologie la Spitalul Clinic Colentina (București) și a publicat în reviste internaționale și naționale numeroase articole referitoare la lupus. Ciprian Jurcuț este medic primar medicină internă și specialist reumatologie la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila” (București) și are ca arii prioritare de interes sindromul Sjögren, lupusul și sindromul antifosfolipidic.
*Textul reprezintă o sursă de informare generală pentru dumneavoastră şi nu substituie un consult medical. Pentru întrebări referitoare la sănătatea dumneavoastră, tratament şi alte aspecte ale îngrijirii medicale, discutaţi cu medicul de familie sau cu un medic specialist.